J. K. Rowling: Ickabog
Marți, 8 aprilie 2025
Sursă: sandradeaconu.blogspot.com
Vârsta recomandată: 12-14 ani
După ce a stat mai bine de 10 ani în pod, povestea lui Ickabog a fost scoasă de la naftalină de autoare în vremea pandemiei din 2020 și publicată online, de dragul copiilor care stăteau închiși fără prea multe modalități de a se distra. Mi s-a părut tare drăguță ideea asta.
Rowling ne trimite în Cornucopia, un regat condus de regele Fred cel Neînfricat, care s-a autointitulat așa în ziua încoronării, după ce a omorât o viespe. La regele naiv și manipulabil vom reveni mai încolo. Acum să explorăm Cornucopia!
În capitala sa, Ecleria, găsiți cele mai bune produse de patiserie. Dacă un bărbat nu plânge de încântare când gustă dintr-o prăjitură, înseamnă că nu e suficient de bună. Unii bărbați chiar își oferă fiicele ca mirese în schimbul aprovizionării pe viață cu prăjituri. În orașele gemene, Untișoara și Jambonești, descoperim brânzeturi de toate felurile și fripturi care se topesc în gură. Însă, în capătul cel mai îndepărtat al regatului aflăm că este un oraș care este cunoscut doar pentru traiul prost și banalitatea sa. Locuitorii, care se hrănesc doar cu niște ciuperci ațoase și oi jigărite, sunt neîngrijiți și le par celorlalți din Cornucopia murdari, certăreți și posaci. Aici aflăm legenda Ickabogului.
Acest Ickabog are puterea pe care i-o dă povestitorul pentru că fiecare îl descrie altfel. Totuși, nimeni nu l-a văzut vreodată. Pentru mine, această idee este punctul forte al cărții. Te face să te gândești cât de întemeiate sunt fricile noastre și cât din ele este rezultatul imaginației noastre. În plus, te face să realizezi cât de importante sunt cuvintele și câte pot schimba prin puterea lor. Ca să nu mai spun și despre credințele care ne orbesc uneori...
Bietul Ickabog va deveni pretextul de care sfătuitorii regelui se vor folosi pentru a-l manipula pe acesta și a lua bani de la locuitori, până când aceștia vor fi nevoiți să își lase în urmă casele și să plece departe, sperând că acolo vor avea posibilitatea de a le asigura un trai decent copiilor.
Întreaga carte este plină de aventuri prin care trec niște copii subestimați de cei din jur, fără să știe că ei le vor salva regatul de sărăcia provocată de cei doi tirani, iar, în paralel, putem urmări tacticile mârșave ale oamenilor corupți care se află la conducere. Deși povestea e foarte dinamică, mi s-a părut că ideea se repetă de prea multe ori, doar că exprimată ușor diferit. Abia spre final începe să se întrezărească binele și faptul că acesta va învinge.
Dacă o apreciați deja pe Rowling, atunci povestea lui Ickabog vă va îmbogăți biblioteca.
